Un blog despre gaini,catei si plante de toate felurile

Le-am prins!

N-am apucat sa va povestesc ca am schimbat gardul sau mai bine zis ne-am construit si noi in sfarsit un gard de oameni normali. Zic „de oameni normali” pentru ca gardul anterior nu prea mai era un gard. Statea in picioare doar pentru ca era legat strategic, cu sarma, de pomii de langa el.Era aplecat intr-o rana, si inaltimea era asa cam pana la genunchiul broastei, suicient pentru ca toti cainii cu sau fara stapani sa ne viziteze. Acum, noi de obicei suntem ospitalieri cu toate animalutele. Mai putin cu cele care atenteaza la poiata! Intr-o noapte, cainii sau vreun dihor au facut ravagii. A doua zi noi am facut descoperire de card si ne-am apucat de facut gardul, care a iesit in final o minunatie si ne garanteaza ca nu ne vom mai conversa cu niciun trecator in timpul mesei.

Gardul cu pricina margineste teritoriul poiatei si pentru ca este nou, nout si are bordura inalta nu mai este nevoie sa tinem o multitudine de table si tablite ruginite care sa acopere gaurile. Asa ca am strans metodic tot acest fier vechi si asteptam o oferta de la oameni care sunt in business-ul asta. Pana apar oamenii astia, tablele cu pricina servesc gainilor drept umbrar si nu numai se pare…

In contextul de mai sus, de vreo cateva zile gainile noastre, acum doar vreo 10😦 ( +4 cocosi) nu mai oua. Sau oua asa apatic cate un ou-doua, cat sa nu le dam afara de la serviciu pentru productivitate scazuta. Azi dimineata, fiind primii care ne-am trezit pentru a pleca la serviciu, m-am dus sa le dau drumul. De cand au fost injumatatite de lighioana aia nemernica le inchidem noaptea.

Boooon. Le-am dat drumul din cotineata si decolau asa de pe scarita, precum avioanele pe Otopeni, cu aripile desfacute si facand un zgomot asurzitor. Mi-era somn inca deci m-am multumit sa zambesc si am dat sa plec admirand una din motate. In cateva secunde a pierit de sub ochii mei si indiferent cat am cautat-o, n-o puteam gasi. Am cautat-o peste tot gandindu-ma ca daca a luat-o lighioana, investitia noastra in gard a fost degeaba. Dar cum s-o ia de sub nasul meu, ma gandeam eu continuand cautarile. Astfel am ajuns sa ma uit si sub umbrarul din table si tablite unde, ce sa vezi? In anvelopa veche fetele ascunsesera nici mai mult nici mai putin de 7 oua.

Am gasit si puica motata. Era ascunsa sub un maldar de crengi de la niste corcodusi si salcami pe care a trebuit sa-i taiem cand am facut gardul. Suspectez ca si pe acolo au ascuns oua pentru ca prea au ouat putin in ultimele saptamani. Si noi care credeam ca de vina e caldura…

Bonus pictures: petunii si alte floricele pe care nu stiu cum le cheama

Comments on: "Le-am prins!" (1)

  1. uite, in ultima poza este o floare pe care eu o numesc "ora 8", pentru ca florile i se deschid seara tarziu. aseara am descoperit si ca miroase si nu oricum, ci divin! sa-ti bagi nasul in ea sa vezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: